Cofetaria Alexandrei

Sunt Alexandra, o mamica in varsta de 24 de ani, cu o pitica de 2 ani si 9 luni, si cu un sot peste limita imaginatiei de sustinator si intelegator. Locuim in Germania, am stabilit sa ramanem aici definitiv, motivul cunoscut de toata lumea, situatia financiara.

Tot ceea ce fac, torturi personalizate, figurine cu stil si cu personalitate, deocamdata (sper) sunt doar ca si hobby, dar si pt dorinta de evolutie, pt un viitor stralucit in cofetarie. Deocamdata tot ce fac e asa un ''antrenament'' pt drumul lung pe care il am de parcurs. Toate figurinele sunt comestibile, lucrate cu pasta de zahar si coloranti speciali, comestibili .

by Olanuta Alexandra

Cum am ajuns sa fac acest lucru? E vina totala a mamei.  Ea executa torturi si prajituri la diverse ocazii. Ea nu avea nervi pt decor, dupa atatea blaturi coapte si creme pe aburi, iar eu eram total responsabila pt decorul lor. Intr-adevar pe atunci, acum 10 ani (eu aveam 14) nu acopeream torturi in pasta de zahar, si nici nu faceam figurine. Faceam flori din caramele sugus, puneam bombonele, sau desenam cu ciocolata pe tort. Atunci faceam toate acestea din ''obligatie'', nu ''pupam'' eu spart seminte la colt cu prietenele pana nu era treaba gata. Apoi, pe la 19 ani, dupa ce am terminat liceul m-am angajat la o companie de telefonie, dar in pralel am facut si cursul de cofetar, pt ca intre timp am prins drag de asta, si mi-am castigat clienti, foarte multumiti. De cand am venit In Germania, mi-am permis sa evoluez, pt ca am putut lucra cu materiale bune, de calitate, insa nu am ce sa fac cu ele. Sub nici o forma nu vreau munca la negru, asa ca am rabdare sa mai creasca pitica si apoi sa vad cum si unde imi voi gasi de lucru.

Desi am avut cateva sanse, in cofetarie, le-am refuzat, pt ca imi doream sa o vad pe pitica mea cum creste secunda de suncunda, macar pana la 3 ani. Nu-mi pare deloc rau de acest lucru, de deciziile luate, niciodata nu as schimba asta.

Urmatorul pas pentru mine, in cariera mea de cake designer, este de a-mi echivala studiile aici, si un concurs la care m-am inscris deja, si va avea loc in Octombrie aproape de Stuttgart. De obicei la aceste concursuri (daca faci treaba buna si esti pe podium) se iese din anonimat si apar usi deschise si sanse. Eu cred in mine, ca o sa fiu pe unul din cele 3 locuri, asa ca, deja imi fac temele.

Ca un sfat pt cele care lucreaza cu inima, este sa isi doreasca sa evolueze. Sa invete in fiecare zi cate ceva, apoi sa puna in practica.Sa nu abandonati visele din motive financiare, lucrul care hraneste inima si te face fericita, merita orice sacrificiu, pt ca asa se ajunge sus, cu sacrificii. Nimic nu se compara cu reactia oamenilor atunci cand primesc lucrurile iesite din manutele noastre. Asta e o rasplata care te face sa mergi inainte indiferent de remuneratie.

Website http://olanutaalexandra.weebly.com/aktuelles.html