Numele meu este Gabriela, am 29 de ani, de loc sunt din judetul Dambovita si de 7 ani locuiesc in Germania.
Sunt casatorita de 6 ani, insa noi ne-am hotarat ca vom mai astepta pana cand barza isi va face aparitia si pe acoperisul casei noastre, lucru care nu m-a impiedicat insa sa crosetez de zor botosei si diverse accesorii pentru bebelusi si adulti. Inca sunt in plin proces de a invata noi lucruri, incerc, stric si iar o iau de la capat...
Inca de cand aveam 8 ani am invatat de la bunica mea cum sa tricotez si de la mama cum sa crosetez, amandoua aveau aceste pasiuni care inca de pe atunci ma inspirau sa tricotez caciulite, sosetele si pulovarase pentru pasusile mele. Nu mica era mirarea vecinelor si rudelor atunci cand imi vedeau papusile accesorizate si tata plin de mandrie ma lauda cum ca eu, copil la 9 ani sunt in stare sa le imbrac din cap pana in picioare cu hainute facute de mine. Asta a fost atunci; acum, dupa cel putin 15 ani de cand am tricotat ultima data, m-am gandit ca ar fi un hobby pentru timpul meu liber, de care am in exces, sa ma apuc sa fac ceva creativ si care sa imi aduca bucurie... iar adevarul e ca atunci cand crosetez sau tricotez ceva, chiar trece timpul ca in zbor.
Prima mea creatie dupa atata timp de pauza a fost un fular negru, cu sclipici, care inca este favoritul meu si acum, pentru ca e facut de mine si este unic in felul lui.
Sunt mandra ca imi pot face anumite accesorii asa cum nu are nimeni si mi le pot personaliza dupa bunul plac. Nu fac pentru a vinde neaparat, pentru mine este o modalitate placuta de a petrece o zi acasa, chiar daca asa am ajuns sa colectionez intre timp ceva peste 20 de perechi de botosei si foarte multe caciuli de iarna.
Recomand oricui sa isi incerce talentul, consider ca fiecare din noi e in stare sa faca ceva unic, poate avem nevoie de putin exercitiu sau poate de putina perseverenta, cheia este sa nu renuntam la ceea ce ne face fericite, la ideea de a creea ceva ce ne poate diferentia de restul!
Si mie mi s-a spus de nenumarate ori ca este un hobby de bunicute ceea ce fac eu, uneori m-am simtit dezamagita, alteori enervata, dar nu am renuntat sa fac ceea ce mi-a placut. Mereu se va gasi un Gica Contra, orice am face noi si oricat de frumoase ar fi lucrurile noastre...nu degeaba se spune ca atunci cand ne aflam in situatii limita, creativitatea ne ajuta sa iesim din ele.
In ideea asta, va doresc sa va descoperiti chemarea, oricare ar fi ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu